XXX
Pulberea omenirii
de pe nisipul deşertului
pulberea vegetală
din râul lui Moise
cine trece pe drumul mare
cu alămurile deschise
şi praful ce îngreunează lumea
XXX
Cine este vrednic să salute
adunarea sfinţilor
cine culege roşcovele
pentru popor.
neputinţa orbului
de a saluta pe Mesia
XXX
Adevărat, mi se spune
fratele lupilor
nu este fratele cel bun
cine primeşte la sân şerpii
este un învăţat hindus
şi vindecarea lui de venin
stă la mâna ucenicilor
XXX
La seceriş
cad spicele mari
la tăiere
unde neghina şi bulgării
în arendă stau o seamă de ucenici
având trebuinţă de iertare
XXX
Nu vă apropiaţi!
locuitorul este necunoscut
şi aburul fiinţei lui îi apără
casa
Aura înţelepţilor
de a jugări viţelul de aur.
XXX
Patru stele
se arată
deasupra oceanului.
patru ucenici
duc vestea
patru femei
duc în pântec pe Iacov
XXX
Nu vă opriţi!
în faţa celui din care iese Satana
ochii lui sunt înroşiţi
în focul Gheenei
cine iubeşte căţărătorul
de pe muntele Sinai
şi caprele lui
cu lapte amar de la iarbă amară.
CUVÂNTUL CU TRUP
Cuvântul cu trup
piatră care deschizi cerul
vifor în Sodoma
fiinţă care nu arzi
cuvântul cu trup
mirosul de azimă
întărit pe chipul ucenicilor
deasupra mării roşii
cuvântul cu trup asupreşte
ochii pelerinilor.
23 septembrie 2005
CUVÂNTUL FĂRĂ TRUP
în Nazaret
există o trecere
dintre cuvântul fără trup
şi cuvântul cu trup
în Nazaret
măslinii au inimă...
23 septembrie 2005
IOAN
În inima ta stau toate împărăţiile
toate chipurile îmbăiate în Iordan
şi sufletele rătăciţilor
Nu cunoşti frica. Te caţeri pe cuvântul ce vine
Să-i cunoşti măruntaiele
în suflet ai căutat trecerea
celui dinaintea ta
şi sabia împăratului te-a căutat prin tufişurile
pipernicite de căldură.
23 septembrie 2005
INFARCT
INFARCT (1)
Explozia a avut loc
Deasupra hambarului cu îngeri
Unii caută să scape
Moartea râde şi se bucură
Toată albă
Nu neagră cum mi-o închipuiam
Bătute cu verigile
Arterele se caută una pe alta
Prin explozie
Cântecul sângelui se aude
decembrie 2003
INFARCT (2)
Cărnurile se distrug singure
Sângele-i o melasă pentru rozătoare
În faţa infuziilor
Omul devine mai uşor
Corpul se evaporă
Prin benzile albe de tifon
Mâncarea de cartofi
e-o cină zilnică
ceaiul neîndulcit, ah! diabetul –
altă gloabă de cal care stă să se spânzure
– bateţi şaua în cuie pe el.
Camera s-a făcut un ventriloc,
asistenta – o îngeriţă,
în dreapta începe să strige:
un brădean s-a urinat în pat
i s-a răsturnat plosca
între picioare,
ea, supărată, a venit şi-i dă
ceaiul sau supa cu linguriţa
face un semn din care reiese
că vrea să fumeze o ţigară
şi nu-şi găseşte degetele.
Din baie iese un bărbat
a cărei fată s-a măritat în Israel.
În hârdăul din faţa mea sunt şi eu
nespălat şi îmbibat cu medicamente.
Nişte reviste care mă toacă mărunt
c-am luat apărarea scriitorului român.
Nu pot citi
literele au devenit nişte criminale
Cei ce scriu nu ştiu ce spun
Eu înot în sângele meu gros
şi explodez
ca o mină germană
de la începutul secolului.
Ies din groapă şi văd asistenta
cu aparatul să-mi facă EKG-ul
braţele de animal mă înşfacă
de picioare, de mâini, şi mă pupă pe piept
neputând să-mi fie frică de ea.
decembrie 2003
INFARCT (3)
Snopii roz de porţelan,
Iubirea e de creolină
îngerul e singur, viu
şi priveşte la mine
veştile de afară vin ca obuzele
trase după Saddam.
A propos, a sunat un ţărănoi
şi-a anunţat la reanimare
că a fost prins Ben Laden
şi râdea ca prostu’
că a fost prins alt ţăran
cu mitralieră…
Bună ziua tată care m-ai făcut
Ia zăhărelul de pe masă
şi pune turtele de Crăciun
pisează nuca, adună şolfa.
decembrie 2003
INFARCT (4)
Ia ochii de pe asistentă
şi lipeşte-i pe altceva
Strânge schimbul în care eşti învelit.
Nu te culca pe ploscă
şi nu răcni ca nebunul la oxigen
Pe el nu-l doare
inima ta e o mistreaţă roz
pe care doctorul o mână
după jir
în pădurea de azbest
a pavilionului central
Doctorul Străuţ e mai alb decât laptele
Vorbind despre accidentul tău cardiovascular
inima ta îi face semn să tacă
De la grupul sanitar
iese moartea cu două ţigări
între degete şi cu două pumnale
uriaşe din visul întregului salon.
decembrie 2003
INFARCT (5)
Colesterolul curge leneş
mirosul are dinţi şi mă sufocă
Un oaspete cu gând alb
se strecoară în sângele meu
îl simt cum mă apasă
câteva ore călătorind
Nu mai sta pe spate
copacii au frunzele bete
şi mugurii osteniţi
E ca şopârla ce se corcoleşte
lângă sobă
alături de motanul alb
care taie calea inimii
Iau o felie de cârnaţ
şi mă tem că n-o pot mânca.
decembrie 2003
INFARCT (6)
În faţa lui Dumnezeu
se adună bete animalele
şi beau sângele celui care a făcut infarct
Unele îl sorb
altele îl hăpăie cu lingura.
La creierul mic s-a descărcat
un centru nervos.
Ochiul stâng vede
Ochiul din centru nu mă ţine pe picioare
gâdele meu îmi sfredeleşte ceafa
şi lasă să curgă un lichid, ca păcura
unii zic că-i sângele morţilor dinaintea mea
alţii îşi bagă degetele în troacă
sperând că pe lumea cealaltă vor lumina.
Vase de sânge cu degete
Vase de sânge cu picioare
Bietele mele vase de sânge
sunt dezorientate
nu ştiu ce e cu mine
care stare e mai vulnerabilă
care sânge e mai aproape
cel explodat sau cel rămas în vene
Luminile care se sting
sunt începuturile lumii
nimeni nu mai merge înainte
toată lumea o ia înapoi
aparatele au descentrat lumea
şi glasurile lor se opresc
să asculte ora
inima are un declic al ei
şi în faţa stelei vine noaptea galbenă.
decembrie 2003
INFARCT (7)
Cutremur alb aşternut pe oraş
Brazdele albe năpustesc sângele zdrenţuit
numai viaţa ştie ce e
cu mine
că moartea nu mai
ştie nimic
Inima mea care nu se opreşte
se zbate ca o vită sălbatică în frig
nu se culcă deloc, n-o lasă arterele
care o mângâie; îi trec degetele prin păr
o aspiră cu aparatul de oxigen
o caută în măruntaie, vârcolacii umili
dau drumul unui cântec în ploaie de sânge
ultimul se face colac
pe inima mea; Scatiul care visează
o noapte cu ger;
Afară plouă şi în inima mea plouă
aud pe Bacovia cum acoperă sicriele
nu mai moare nimeni, umpleţi oalele
cu apă neîncepută, culcaţi morţii la locul lor
în verandă
unei asistente îi ciuguleşte moartea
o floare de la cheutoarea halatului
o nepoată plânge pe unchiul căruia
după ce i s-au făcut electroşocuri
a decedat
pur şi simplu
o asistentă mai gâfâie şi energia ei
îmi împinge patul mai încolo.
Eu singur strig: lăsaţi inima
să-mi vadă corpul!
Văd dublu!
Două corpuri şi o inimă. Ştiu
Bulbul rahidian e pătat de cafea
Ventricolul stâng de vin negru
Adus de Moscu.
Salteaua bălteşte sub mine
Ştiu că Saddam a fost prins
mă şochează şi-mi strâmbă limba
morţii cu morţii – inima mea
se uită prin luneta unui arme
uitată de un soldat
pe pajiştea verde cu gâşte
şi mult sânge cernit pe gudroane
Nimeni nu mai crede în piciorul
de metal al cerbului din pădure
Trăiască Bulbul rahidian
personaj care nu mă lasă să umblu
Nu mă opriţi!
Echilibrul meu e o roată
pe care îmi stau minţile vâlvoi
nu mă acoperiţi cu pături pe care
să scrie Ministerul Sănătăţii.
Inima e bună de puricat
şi apoi dusă în camera de gardă
pusă la aparate
şi ce e toxic în ea
scurs la canal
E un tub uriaş ce trece pe la morgă
şi colectează tipi pierduţi de societate pe drum.
Sunt un tip piedut de inima mea
am barbă de evreu galacteean
Cine priveşte cu mânie
înapoia sa
va vedea rămăşiţele unei inimi
atârnate la uscat
sângele trecând prin ea ca aerul
prin clorofilă
în suflet e o încăpere dispusă în cerc
o pajişte pe care pasc iepele nărăvaşe
le bat cu funiile, cu lanţurile
dar ele sunt tot rele
refuză hamul
rup hăţul.
ACCIDENT CARDIOVASCULAR
Plânge, plânge, plânge,
Toată lumea plânge
fiolele plâng pe mine
sunt steaua îngropată-n ruine
Morţii se-mbată în oxigen
şi oxigenul naşte picături mici de sânge
Oh, ticălosul s-a cuibărit în suflet
şi nu mă mai vrea afară.
Sângele meu făcut din brânză,
slănină, portocale şi alcool
îşi lasă mirosul în carnea mea străvezie
Sunt bătut şi
luciul moţii mă strânge
se dezghioagă din ea
o gelatină albă, stufoasă
acestea sunt etuvele din care
pleacă morţii în lumea senină.
Un câine latră la salvare
şi ea fuge mai repede
cu înfiorătorul claxon peste ea
Sufletul mea cade de pe
degetele lungi ale asistentei
şi se vaită că nu e un loc să fugă
strigând că a murit Valeriu Bârgău
gata se pot bucura
o mulţime de nerozi.
Mortul este al nostru
sufletul cald îşi aşteaptă
pulverizarea la rece.
O voce strigă:
Nu te uita pe uşa din dos a oxigenului
Lumea e o caraghioasă fără vârstă
Îşi strânge ce mai poate pe ea…
Un aparat horcăie peste tine
Universul nu mai există
Cineva îţi strânge ochiul stâng
pleoapă peste pleoapă
şi-ţi încreţeşte pielea
Ţi-o face ca pe pruna uscată
din care a ieşit vara.
Oxigenul mă strânge la ochi
perfuzia m-a legat de un drug de fier ruginit
O fiinţă îmi caută băşica udului
şi strecoară în ea un şarpe ce ustură
Nu pot citi ce scrie pe halatul doctorului
partea stângă s-a aşezat temeinic peste mine.
Nu mai există stare de mijloc
Inima e un fel de spectacol
peste care nu se mai poate aşeza cortina
Vezi o cale lungă cu umbre
băncuţe cu oameni
crini pentru morţii de hepatite
mai încolo sunt cei care
şi-au pierdut un deget
îl caută pe dedesubt
Accident cardiovascular
Aparatele se holbează la mine
Undeva în umbră
Cineva se pierde odată cu mine.
Aparatul care mi-a luat inima
O vede pe un ecran
iar inima se supără
Eu plâng şi-mi vreau
inima înapoi
doctorii o strâng între degete
şi se miră
Asta e inima lui Bârgău
Hai s-o învelim în „Călăuza“
să vedem dacă sângele iese prin ziar.
IN FAŢA CERULUI
În faţa cerului vavilonul
Se opreşte şi strigă
Am pus să vină sângele
Pe toate canalele
Prin toate hârtoapele
Sângele, sângele, materie primă
Pentru ocnaşii cu cuţitele
Şi cu arbaletele
Ce dau luptele în preistoria omului.
Din depărtări
cad imagini cu sânge şi inimi
rupte de la ieslea unde au stat legate.
Un om e îmbăiat în sângele proaspăt
el nu-i mort
încă n-a apucat să se închege
Un vecin zice
că nu este dus la cimitir
Nu mai lăsa inima singură
să umble pe stradă!
Noi ne cuibărim pe unde putem
Grindul acela e pentru ocnaşi:
Nu mai daţi cu fruntea de el!
Opriţi troscotul să crească pe lângă morţi
Este iarba nelegiuirii
Nimic nu se poate face fără El,
O viaţă şi o moarte vin dodoloaţe
Să se înscrie în cursa spre Mecca.
Un nebun de poezie cu sângele pe faţă.
O nicovală ce ne zdreleşte degetele
Înainte de a pune o varză la foc.
Studentul cu caietul subsuară...
